de Daniel Sfredel
Discutam în urma cu ceva timp cu un prieten despre pasiunea comună a participării la diferite concursuri de alergat. Și cum el are o experiență mai vastă decât mine în cee ce le privește, a adus aminte despre o competiție din Norvegia, mai exact un maraton, da, adică 42 de km si 195 m. Dar astăzi nu o să vă vorbesc despre alergat, ci despre respect. Respectul statului pentru o categorie de vârstă, care în societatea noastră este vazută ca o categorie inutila, ca drept dovada indolența cu care este tratată.
Viața dupa 65 de ani
foto : adevarul.ro
După o statistică a Eurostat, făcută în 2012, reiese că speranța cea mai mare de viață dupa vârsta de 65, atât la femei cât și la bărbați este în Norvegia. Fără să apelez la alte statistici sau sa fac supoziții deplasate, o să vă povestesc despre discuția pe care am avut-o în legătura cu Maratonul din Norvegia. Statul norvegian a ajuns la o concluzie interesanta dupa ce a impus o regula sănătoasa în ceea ce îi privește pe batrâni. Analiza s-a bazat pe calculele avute cu un grup de cetățeni trecuți de 65 de ani, cărora statul le sponzoriza câteva competiții de alergat pe an, printre care și un maraton. În acest adevărat "pachet turistic", beneficiarii aveau ocazia să vadă o serie de locuri noi, aveau cazare și masa inclusă, unde mai pui că faceau și ceva sport pentru batrana lor inima. In celalalt grup, se aflau "sedentarii", cei care preferau să stea în fața televizioarelor și să spargă semințe.
O concluzie sănătoasa
Făcând o analiza a celor doua grupuri opuse, statul norvegian a ajuns la concluzia sănătoasă din punct de vedere social, că este mult mai ieftin să îi "sponsorizeze" pe bătrâni pentru o alergare, decat să le ofere medicamentația necesară. O adevarată lecție de civilizație pentru o inimă batrână într-un stat cu cap.
Discutam în urma cu ceva timp cu un prieten despre pasiunea comună a participării la diferite concursuri de alergat. Și cum el are o experiență mai vastă decât mine în cee ce le privește, a adus aminte despre o competiție din Norvegia, mai exact un maraton, da, adică 42 de km si 195 m. Dar astăzi nu o să vă vorbesc despre alergat, ci despre respect. Respectul statului pentru o categorie de vârstă, care în societatea noastră este vazută ca o categorie inutila, ca drept dovada indolența cu care este tratată.
Viața dupa 65 de ani
După o statistică a Eurostat, făcută în 2012, reiese că speranța cea mai mare de viață dupa vârsta de 65, atât la femei cât și la bărbați este în Norvegia. Fără să apelez la alte statistici sau sa fac supoziții deplasate, o să vă povestesc despre discuția pe care am avut-o în legătura cu Maratonul din Norvegia. Statul norvegian a ajuns la o concluzie interesanta dupa ce a impus o regula sănătoasa în ceea ce îi privește pe batrâni. Analiza s-a bazat pe calculele avute cu un grup de cetățeni trecuți de 65 de ani, cărora statul le sponzoriza câteva competiții de alergat pe an, printre care și un maraton. În acest adevărat "pachet turistic", beneficiarii aveau ocazia să vadă o serie de locuri noi, aveau cazare și masa inclusă, unde mai pui că faceau și ceva sport pentru batrana lor inima. In celalalt grup, se aflau "sedentarii", cei care preferau să stea în fața televizioarelor și să spargă semințe.
O concluzie sănătoasa
Făcând o analiza a celor doua grupuri opuse, statul norvegian a ajuns la concluzia sănătoasă din punct de vedere social, că este mult mai ieftin să îi "sponsorizeze" pe bătrâni pentru o alergare, decat să le ofere medicamentația necesară. O adevarată lecție de civilizație pentru o inimă batrână într-un stat cu cap.
