de Daniel Sfredel
Dacă eşti proaspăt “încarcerat”
în metropola bucureşteană sau ai ceva ani “la activ”, trebuie să faci tot
posibilul să evadezi din acest cotidian ticsit de zăbrelele poluării. Locul
potrivit pentru această escapadă (mai ales dacă mai ai cam zece lei prin
buzunare) este Mogoşoaia, la aproximativ 15 km de Bucureşti.
Celebră pentru
Complexul brâncovenesc, finalizat pe la 1702, conţine palatul în sine, curtea acestuia
cu turnul de veghe, bucătăria, casa de oaspeţi, gheţăria şi cavoul familiei
Bibescu. De asemenea, în exterior se găseşte şi biserica “Sfântul Gheorghe” (nu
aia de la tramvai 21, alta…).
Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoş,
care deţinea pământul pe care a fost construit. În fine, având ceva amănunte de
natură istorică despre locul pe care urmează sa îl vizitezi, te întrebi pe unde
să o apucaţi. Ideal, ar fi să mergeţi cu o maşină, dar şi experienţa cu
maxi-taxiul (8 lei de persoana dus-întors) nu este de lăpădat, cu şoferi zemoşi
şi fumători şi pasageri naivi şi guralivi.
În principal, ar fi de
preferat să ajungeţi dimineaţa pentru a jongla cu aglomeraţia ce se
prefigurează după prânz, aşă că o jumătate de zi este perfectă pentru a-ţi reîncarca
bateriile. Câteva sandwichuri făcute de dimineaţă, în timp ce îţi torni cafeaua,
o sticlă de apă şi haine lejere, pregătite să fie tăvălite prin gazonul bine
îngrijit.
Am vizitat Mogoşoaia la
începutul primăverii, când pomii abia înfloriseră şi cerul năpârlise de
anotimpul trecut, iarba nu făcea decât să asculte cântul primelor păsări. Este
un loc unde poţi sta nestingherit pe iarbă, moţăind la zumzetul unei albine
nervoase că nu şi-a găsit încă dulcea-i cadenţă. Mogoşoaia pare să mai fie o romantică târzie, cântând Chopin în toate serile
la pianul din interiorul sufletului său…
