Amintiri cu Tudor Gheorghe


de Daniel Sfredel




Pe nea Tudor trebuie să îl vezi într-un concert live pentru a înţelege profunzimea geniului său. Ma bucur că am avut prilejul să asist la un astfel de eveniment în 2011. Te schimbă. Acest monstru cu nouă capete îţi intră sub piele. Este un fenomen. Singurul cu care românii sunt contemporani. Am reascultat o parte din concerte duminca asta şi trebuie să vă mărturisc că mă macina de fiecare dată când îl ascult. Acest oltean sadea, de o inteligenţă sclipitoare, este cel mai bun chirurg pentru suflet. Operati-vă la el !




Când eram copil, răsuna în toata lunca Dunării din Oltenia vocea sa inconfundabilă la câte un radio portabil de la câte o stână de oi… Extraordinară imagine purtată în timp, cu iarba dansând sub cer în compania muzicii sale. Pe omul ăsta, natura îl iubeşte, iar el recita poeme fiecărui anotimp.

Concertul la care am asistat în 2011 la Sala Palatului din Bucureşti a fost dedicat în totalitate femeilor, denumit sublim “Al cincilea anotimp – femeia”. Despre mame, despre iubite, despre soţii… au fost două ore de încântare sufletească. A meritat fiecare leu pe care l-am strâns cu greu (student fiind) ca să ajung la acel concert. Concertul a inceput la fix, fără un minut întârziere, aşa cum am înţeles că a facut la fiecare spectacol. Lucru pe care l-am mai remarcat doar la câţiva artişti şi care nu poate să denote decât respectul pentru cei care au răspuns prezent în acea seară. Tudor Gheorghe ne-a surprins pe toţi cei prezenţi  (nu mai era un loc liber !). 

                                                                             
Ne-a adus aminte pentru ce am venit în acea seară, începând spectacolul pe versurile lui Romulus Vulpescu “În fiecare zi”, moment în care am strâns tare de mânerul scaunului, electrocutat de vocea, de versurile, de adevărul pe care îl transmitea…

     
                             


 Cu siguranţă cele mai emoţionante momente au fost cele dedicate mamei, pe versurile unuia dintre cei mai mari poeţi care au cultul mamei : Grigore Vieru. Să nu uităm însă nici de un Mircea Micu sau genialul Tudor Arghezi, cu a carei poezie, “Jignire (adresată femeii)”, m-a făcut să îl citesc după seara memorabilă. 

      


         



S-ar putea să îşi placă şi :

Călătorii








LinkWithin

2Parale.ro secundar.ro PC M@DDdaedalusonline.roQuick24
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...