Am decis să scriu acest articol
după ce am dat de multe ori în presa, sportivă în special, peste titluri ce
conţineau în mod deplasat această sintagmă. “Golul genial dat de cutărescu…”,
“Suma genială de bani cheltuită de alt cutărescu”. De cele mai multe ori,
termenul era scris cu majuscule, ca sa amplifice (dacă mai ratase cineva) acel
eveniment sau personaj ca fiind genial. Problema care se ridică din această folosire injustă este că fenomenul a luat amploare
şi în ceea ce priveşte vorbirea
curentă a oamenilor.
Deseori auzim la televizor sau în tramvai folosirea unor expresii ca “ai cântat genial” sau “ce fază genială”, neaducând, bineînţeles niciun aport la cunoaşterea lumii. În unele cazuri, folosirea expresiei de “Genial !” se face şi la auzul unor greşeli evidente nu doar pentru a scoate în faţă calităţi inexistente, cum a fost de pildă reacţia unui grup de tineri auzind perla de la bacalaureatul de anul acesta cu “Tudor Arghezi a scris
“Plumb”.
Trecând peste exemplele când
diferite personaje, mai mult sau mai puţin suspecte, care îşi doresc să fie vazute ca ieşite din
comun, trebuie să avem în vedere şi episoadele în care diferiţi tineri, din
România sau din alte state, cu vârste cuprinse între 2 şi 18 ani sunt văzuţi ca
adevărate minţi strălucitoare şi sunt asociaţi cu chipul lui Einstein. Probabil
că unii din ei au într-adevăr însuşiri grozave, însă până la a demonstra
utilitatea capacităţilor lor, mai este cale lungă.
Să recapitulăm, ce trebuie să faci pentru a te identifica cu un geniu ?
- Să dai un gol frumos
- Să cheltui mulţi bani pe o echipă de fotbal
- Să semeni cu Einstein la păr
- Sa iei la testele de IQ peste 150
Widget is loading comments...
