Dacă pe vremuri în căminele studenţeşti se
auzeau acorduri de chitară, acum râgâitul este elementul ce colorează holurile
ticsite de mucuri de ţigară. Poate că şi râgâitul ăsta pe mai multe game este
un component al tranziţie spre democraţie. Am ajuns să cred că la facultate nu
învăţăm mai mult decât un râgâit, fără să jignesc pe nimeni. Informaţiile pe
care le dobândeşti la facultate sunt accesibile pe toate drumurile, iar o
societate capitalistă îţi cere să ştii ceva ce celălalt nu ştie. Asta înseamnă
concurenţa deschisă. Un tânăr inteligent nu are nevoie de o facultate atâta
timp cât are informaţia cea mai actuală, pentru că de acea informaţie depinde
performanţa sa ulterioară în munca prestată. Între facultate şi muncă trebuie
să fie un semn de egalitate, semn care în România nu există, iar acest semn de
egalitate este dat de capacitatea tânărului de a conştientiza că munca pe care
o face este cea mai importantă. Este crucial să îţi faci bine meseria în primul
rând, să înveţi să îţi faci acea meserie.
Am cunoscut în cei patru ani de facultate de
până acum o mulţime de cazuri de tineri care au în primul rând o problemă de
comportament, de ţinută, de coerenţă. Sunt oameni pentru care râgâitul este
sunetul democraţiei şi au profitat de acest lucru. Sunt absolviţi de vină şi
părăsiţi de speranţă. Nu vor fi capabili să aducă elementul surpriză pentru că
îşi anunţă prezenţa sacadat, ducând decenţa la eşafod.
P.S. O carte specială de care mi-am adus aminte zilele trecute. O puteţi comanda cu un click pe imaginea de mai jos.
Widget is loading comments...
