de Daniel Sfredel
Montesquieu spunea în Esprit des lois, XX, 7 despre eneglezi
că în trei domenii importante au depăşit de mult celelalte popoare : “în evlavie, în comerţ şi în libertate”.
Lucrurile s-au schimbat de atunci, deşi englezilor încă le mai place să se
considere boul de la căruţa Europei, deveniţi între timp o roată. Germanii au devenit tracţiunea bătrânului
continent, lucru demonstrat prin fotbal în finala Champions League de aseară,
unde mi s-a părut că englezii au plecat din insulă pentru două ore. Această superioritate
care îţi dă dreptul să tragi după tine carul, se obţine prin domeniul economic,
scos în evidenţă mai mult ca niciodată înaintea unei finale de fotbal.
Organizarea nemţească a bugetului a permis atât lui Bayer Munchen cât şi
Borussiei Dortmund să ajungă pe tărâm englez şi să îl contrazică pe Montesquieu.
Aproape toate ştirile premergătoare finalei nu au făcut referire decât la acest
aspect, obsedant şi obositor pentru un cetăţean european, zdruncinat serios de
criză. S-a tot scos în evidenţă un soi de etică economică care ar fi bună şi în
ceea ce priveşte statele europene : Bayern a împrumutat-o fără dobândă pe
Dortmund. Mai mult decât atât, aceasta din urmă s-a achitat de datorie în timp
record ! Lucru ce mă duce inevitabil cu gândul la Benjamin Franklin care spunea
că “pe lângă harnicie şi moderaţie, nu
exista altceva care să promoveze în lume ca punctualitatea şi dreptatea în
afacerile sale”.
Spectacolul sportiv în sine a fost
de cea mai înaltă calitate, scăzut în intensitate de tot felul de calcule
făcute la fiecare agenţie de presă despre veniturile celor două echipe, despre
bugete şi preţuri piperate la bilete pe piaţa neagră. Banul a ţinut loc mingii
cu care Robben a înscris în minutul 89 al finalei. Ce nu a putut Hitler prin
bătălia Angliei, a reuşit un olandez zglobiu : a cucerit Londra, intrând cu
panzerele germane pe Wembley. Însă marea dramă a fotbalului poate fi
parafrazată prin vorba lui Kürnbarger : “din
vite se face seu, din oameni bani”.
