Filme în sala de judecată

de Daniel Sfredel

În timp ce completam lista de la rubrica “Recomandări de film”, cu cele mai bune creaţii cinematografice pe care le-am văzut, m-am gândit că ar fi necesar să fac şi clasamente pe diverse teme. Astfel, am decis că o primă astfel de statiscă va avea în vedere cam tot ceea ce inseamna justitia, legea. Sigur, sunt foarte multe filme de unde putem alege, însă pentru început o să mă limitez doar la trei, ca ulterior să mai adaug, ţinând cont şi de părerile voastre trimise la “Comentarii”, in josul paginii.

          1.      “The Devil’s Advocate”

Cei care au văzut filmul “Avocatul Diavolului” nu au cum să nu îşi amintească de celebra replică a lui Al Pacino, care mi se pare că surprinde cel mai bine acest element surpriza : “Eu sunt mâna de sub fusta Mona Lisei”. Este o imagine simbol despre care se poate scrie la nesfârşit şi care pune în umbră frumuseţea, inteligenţa, carisma, lăsând, în schimb, dulcea secundă finală a victoriei surprinzătoare. Este foarte important să cunoaştem cel mai banal lucru : să trăim amestecaţi în haosul cotidian al lumii şi să îi speculăm punctele slabe. Omul este predispus să îşi caute adversarul prin prisma imaginii mareţe pe care acesta o are, canalizându-şi toate forţele în acest sens, uitând că cel mai nesemnificativ adversar este şi cel mai periculos.

Filmul scoate în evidenţă păcatele la care sunt predispuşi oamenii, prin imaginea unui avocat de succes, Kevin Lomax (interpretat de Keanu Reeves). Avocaţii, ca şi medicii de asemenea, sunt predispuşi să îşi însuşească o putere supraomenească prin prisma capacităţilor sale de a jongla cu vieţile altora. Un bun avocat trebuie să aiba o memorie de scurtă durată, fără sentimente, imun la suferinţele omeneşti, să calce pe muntele de muribunzi în scopul victoriei finale : procesul câştigat.

       

         2.      “… And Justice for All”

Este un film pe care l-am văzut recent şi în care l-am redescoperit pe Al Pacino (pentru a câta oară ?). Spre deosebire de “The Devil’s Advocate”, în acesta se pune accent foarte mult pe moralitatea avocatului. O moralitatea care se răspândeşte ca ciuma între toţi cei care împart dreptatea şi îi face să se alieze ori de câte ori exista câte o scăpare în sistem, ca în cazul judecatorului Fleming, cel mai aprig duşman al avocatului Arthur Kirkland (interpretat de Al Pacino).

Dacă există un caz ideal în sala de judecată, acesta poate fi identificat cu uşurinţă în acest film şi mai ales în discursul magistral din finalul filmului, rostit impecabil de tânărul Al Pacino.

      

        3.      “The Accused”

Dacă în primele două exemple pe care le-am dat am încercat să pun în antiteza ideea de avocat, în acest film am urmărit să scot în evidenţă mai mult procesul în sine. Cât de greu este să aduci în sala de judecată dovezile necesare demonstrării adevărului, chiar şi în cazul în care nu există tăgadă în ceea ce îl priveşte. Asta îmi aduce de un alt film care are oarecare legătura cu legea, “Law Abiding Citizen”, unde o replică spunea că “nu conteaza ceea ce este adevărat, contează ceea ce poţi să dovedeşti în sala de judecată”. Povestea din “The Accused” este legată de lupta a două femei, avocată interpretată de Kelly McGillis şi o tânără independentă şi nonconformistă care este violată în grup într-un bar, sub interpretarea magistrală a lui Jodie Foster.  Filmul este cea mai bună pledoarie pentru desfăşurarea unui proces în sine, trecând prin toate fazele desfăşurării unui proces, de la deznădejde la speranţă şi culminând cu victoria finală, o victorie care nu este o regulă în sala de judecată, indiferent de statutul dreptăţii.