Doream
de ceva timp să scriu despre posesorii de carnete de conducere, iar evenimentul
nefericit din Muntenegru mi-a reamintit de acest lucru. Mai mult decât atât, am
dat acum câteva zile examenul teoretic pentru obţinerea unui permis, fapt ce
mi-a reconfirmat anumite lucuri. Nu suntem un popor care să trimită frecvent
piloţi în Formula 1, aşa că această pornire maniacală de a avea toţi permise trebuie
căutată în lăudăroşenia specific românească şi neîntemeiată. Fapt ce reiese chiar
după tragicul eveniment, când premierul Ponta a ţinut să scoată în evidenţă
capacităţile de extraordinar gestionar al unor situaţii de criză pe care le
are. Penibil. La fel de penibil ca şi ambasadorul Romaniei în Muntenegru,
căruia i se citea o satisfacţie teribilă pe faţă apărând la televizor pe seama unui
eveniment morbid.
Unii încearca să îşi ia carnetul înainte de a
cunoaşte dacă au capacitatea să îl folosească, alţii înainte de a-şi lua maşina
şi, ce este cel mai grav, chiar înainte să înveţe să citească. Dacă ajungi
într-o sală de examinare teoretică şi vezi că din 50 de participanţi, o treime
sunt de tipul “Şumahăr”, gelaţi, gâfâind nociv spre tine, gata să silabisească
“Par-ca-rea in-ter-zi-să”, brusc realizezi că ai dat de dracu.
Pentru
a ajunge la examenul propriu-zis, este nevoie să treci de anumite probe, prima
fiind cea medicală, apoi cea psihologică. Nu ştiu dacă este cineva care să fie
respins la una din ele, toată lumea ştie cum se obţin aprobările astea. Atunci
de ce nu schimbăm codul rutier şi punem la “articolul 1) litera a) Românii nu
au defecte, s-au nascut şoferi”. Asta ne-ar da o autosatifcaţie covârşitoare,
am baga-o şi în Constituţie, dacă un politician zvelt, cu mintea bălană ar
propune asta. Este foarte greu să
recunoşti că nu eşti făcut pentru un lucru, mai ales dacă a aflat toată scara
de bloc că încerci să dai la şoferie. Investeşte în acest examen, Şumahăr
fiind, emoţii, aptitudini, mai ceva ca la bacalaureat, acesta fiind adevăratul
test din viaţa sa. Pentru o lună îi este “accesul interzis” la bere cu
prietenii şi are “drum cu prioritatea” către silabisitul codului rutier.
Este
hazliu şi tragic dacă stai să te gândesti la intrebările de “conduita preventivă”
la care trebuie să răspundă participanţii la examene şi realitatea de fapt.
Nimănui nu îi pasă de indicatorul cu limitare de viteză sau mai ales de cel de
recomandare. Păi Şumahăr nu îl respectă nici pe ăla care îl obligă, dar să i se
recomande ceva. Mintea i se înţeţosează când are în faţă şoseaua şi caii putere
sub el, piciorul prinde rădăcini în acceleraţie şi dinţii i se încleştează în
viteza demonică. Unii ca el merită să dea cu cauciucul de asfalt, însă problema
devine gravă atunci când mai omoara şi alţi participanţi la trafic. Atunci nu
poţi să mai faci nimic, nu poţi să mai ceri socoteală nimănui, doar baţi cuiele,
pentru că Şumahăr conduce frecvent spre rai.
